28 octombrie 2010

Miez de toamna cu aroma de fotografie la Maldaraşti

Se iau câteva zile frumoase de toamnă cu lumina aceea pe care o ştim cu toţii, filtrată de frunze galbene, nişte locuri de vis cuibărite între dealuri, pasiunea pentru fotografie a membrilor Fotoclubului Floare de colt, puţină istorie şi magie şi se obţine un week-end fantastic în tabăra de creaţie fotografică de la Măldăreşti.


Suntem doar la câteva declanşări de poza perfectă...pentru ca acum o fotografie chiar face mai mult decât o mie de cuvinte.

Ca orice tabără de week-end care se respectă, totul începe cu o sâmbătă. Cei mai harnici membri ai fotoclubului se trezesc de dimineaţă, pentru ca astăzi cine se scoala de dimineaţă ajunge la Măldăreşti...confuzie matinală, ceaţă pe râu, spectacolul vieţii surprins de aparatul foto la trezire, toamna asta poate fi şi blândă şi muşcătoare. Casele boiereşti din Complexul Muzeal se deschid curiozităţii noastre. Un pupitru de lucru pe care se odihneşte un ziar vechi care parca a fost prospăt răsfoit, o trusă de cusut, un ceainic, o bibliotecă cu paginile cercetate, un balansoar din care parcă tocmai s-a ridicat proprietarul pentru plimbarea obişnuită de dimineată-un univers surprins prin lumina filtrată de ochuirile de geam şi draperiile grele. Acum imaginile spun cu drag istoria obiectelor: un muzeu bine întreţinut care poseda o colecţie impresionanta de paşi celebri şi de poveşti. Păşeşti fermecat prin odăi şi te simţi binecuvântat de magia care înconjoară fiecare tăcere oprită de sunetul aparatului foto. Pozele vor ramâne apoi tribut muzeului într-un album pe suport digital.

Seara ne aduce pe toţi împreună uniţi de pasiunea pentru culoare şi lumină dar stăpâniţi de puterea viziunii proprii; se discută despre planuri de viitor ale clubului-dans ritmat între abrevierile tehnice şi poezia vizuală a nopţii de octombrie cu lună plină, între necesităţile organizatorice ale viitoarei expoziţii fotografice şi puterea momentelor împreună, între paspartuuri şi adâncimea momentelor surprinse de un blitz filtrat de un simplu şerveţel.

Dimineaţa începe cu cafea; abureşte în ceşti şi e bună. Ne strângem pentru o ultimă sesiune foto, pentru schimburi de idei. Sunt bune momentele în care ne oprim din fugă şi vedem cât de frumos poate fi un copac sau o omidă, câtă lumină poate filtra o poartă de beci vechi, cât verde poate cuprinde o grădină si cât albastru un cer. Mulţumim pentru răgaz şi pentru răbdare, mulţumim pentru poveşti şi lecţia de istorie, pentru plăcerea descoperirii între doua idei sau, de ce nu…doua fotografii…

Publicat de Ioana Vega